Copilarie draga

sursa: flickr.com

sursa: flickr.com

   Unul din lucrurile pe care il iubesc la acesta calatorie ii ca pot sa observ realitati diferite si sa pun intrebari, de multe ori ignoranta m-a tinut departe de anumite realitati din Romania, deoarece eram in bula mea, dar acum in Mexic lucrez pe un proiect care are ca viziune prevenirea muncii infantile in Guanajuato.

E ora 5:30, eu, Adrian, tipul din Guatemala, Marta, tipa din Italia si Rosario, doamna de la DIF, ne uitam dupa copii pe strazile orasului, iar la un moment dat vad un copil care lucra la un colt de strada, tinea un cos mare cu paine pe cap si mergea de la masina la masina sa intrebe daca cineva doreste sa cumpere.

M-am uitat in ochii lui in momentul respectiv si instant mi s-a topit inima.

Cu cateva minute inainte argumentam in masina ca totusi e bine sa se obisnuiasca cu ideea de a castiga un ban, ziceam eu, deoarece eu cred ca asta mi-a lipsit, nu am fost obisnuit cu ideea de responsabilitate, iar Rosario zicea ca acesti copii sunt privati de copilarie, de joaca, de timp pentru teme sau chiar timp pentru soala.

Era o dezbatere in care povestea mea de viata era pe plan principal, frustrat ca de multe ori imi asum o responsabilitate si clachez la final din diferite motive, iar daca as fi fost obisnuit de mic cu ideea de responsabilitate as fi avut un alt drum.

In momentul in care l-am vazut, cum am zis mi s-a topit inima, deoarece ii puteam da dreptat Rosriei in tot ce zisese mai sus, iar multe filme au inceput sa se deruleze in fata ochilor mei ne mai fiind atent la ceea ce se intampla.

Mi-am imaginat cum ar fi fost viata mea fara amintirile mele din copilarie, fara sanius, fotbal in spatele blocului, lego, gradinita, patratoaia, salile de jocuri si orice imi aduce aminte de copilaria mea care a fost extraordinar de frumoasa.

Am uitat sa pretuiesc ce am primit, am uitat ca viata mi-a oferit 2 parinti extraordinari care mi-au creat o copilarie de poveste, dar care poate nu au stiut sa ma educe cum as fi vrut eu ci au facut ce au stiut mai bine bazati pe experientele lor de viata.

Un lucru frumos care vreau sa il fac e ca in fiecare saptamana sa impartasesc cu voi cate o mica particica din copilarie mea foarte frumoasa, deoarece Ion Creanga sau Nica a spus povestile copilariei pentru a ne faca viata mai frumoasa.

Cand am vrut sa devin actor in clasa a 12-a aveam un singur gand, pe care il tin cu mine si dupa 6 ani de zile:

Vreau sa ii fac pe oameni sa zambeasca

Yo soy Tzury de Romania, Hola de Guanajuato

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

Log in with your credentials

Forgot your details?