#2 Beii lui Țiți

646x404

“Mami mami, cand mergem la beii lui Țiți?”

E prima mea amintire legata de Iasi.

Stateam cuminte pe bancheta din spate de la Botosani la Iasi pentru ca mi se promitea ceva.

Veneam cu mama si tata de manuta in Piata Unirii.

Acolo ne intalneam cu Țiți, fratele mamei, pe care defapt il chema Mihai, numai ca eu nu aveam atat putere de calcul incat sa il retin.

Ai mei imi dadeau sa tin in mana o punga de graunte, grau sau paine cu care sa hranesc chiriasii din piata.

Le aruncam mancarea in aer, unele bucati imi cadeau in cap, altele de beton, iar beii, adica porumbeii, ma asaltau ca o banda de haiduci cand auzeau o trasura in padure.

Ma uitam siret spre ei, imi doream sa ii prind, sa ii mangai, eram pui de om curios.

Tot timpul imi dejucau planul zburand in secunda doi dupa ce ma apropiam, parca aveau senzor de proximitate.

Eram fascinant cum zburau asa repede, iar deodata, parca la un semnal, se strangeau intr-un stol care asternea o umbra deasupra noastra.

Eram mic si ma bucuram de imperfectiunile vietii, asa imi aduc eu aminte de Iasi, de “Beii lui Țiți”

Am retrait momentul intr-una din zile, cand veneam de la servici si m-am oprit pe o banca in Piata Unirii, iar rolul meu era jucat de al pui de om curios, alta mama, alt tata, dar acelasi peisaj.

Sunt fericit in Iasi, deoarece imi pune un zambet tamp pe fata din nimic.

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

Log in with your credentials

Forgot your details?