As sterge praful de pe sanie

Derdelusul copilariei mele

Derdelusul copilariei mele

 

Sanie cu zurgalai – e primul lucru care imi vine in cap atunci cand ma gandesc la iarna si copilarie, deoarece eu nu eram pasionat de bataile cu zapada sau sa fac oameni de zapada, dar imi placea la nebunie sa ma dau cu sania, plus piesa Mariei Lataretu imi merge direct la inimoara, pentru ca vorbeste despre mandra mea.

Multe din iernile copilariei mele le-am petrecut la Poiana, Vorona, un sat foarte frumos din Botosani, plin de traditii, plin de oameni frumosi, loc de nastere al mamei mele si a multora din povestile copilariei mele.

Mergeam acolo iarna si gaseam de toate, bunicii zambitori, Tataia tin minte si acum imi curata pere si le taia in patru si imi zicea “Ai grija Mircica ca is reci”, mie nu imi pasa ca erau asa bune si reci.

Stateam putin si nici nu stiai ca am plecat. Peste 5 minute ma gaseai pe drumul bisericii unde ma intalneam cu ceilalti copii care impartaseau cu mine aceeasi placere. Pentru mai putin de un minut sa te simti liber, ca plutesti si uitam de tot frigul, eram copii inocenti si dornici de amuzament.

Aveam o sanie din fier umplut, grea ca sa aiba aderenta, vopsita cu verde, sinele facute la polizor la fierarul din sat, lemn de brad pe ea ca sa il tina pe puiul de urs si un lant strasnic ca alui Zdreanta.

Ne dadeam in trenulet, cate 4-5 sanii si pana jos daca mai ramaneau una doua impreuna era mare lucru, unii care nu stiau sa carmuiasca bine ca si subsemnatul eram pusi la mijloc, apoi cand am inceput sa prind experienta ma lasau in fata, dar o intamplare ma face sa zambesc foarte tare cand imi reamintesc.

Eram sus pe deal si tot il vedeam pe Costel, un vecin, ca el se dadea pe burta cu sania si zicea el ca prinde viteza mai mare asa, ca e presiune mai mare, niste explicatii foarte avansate pentru varsta de 5 ani.

Tot insista sa fac si eu ca el sa ma dau pe burta, numai ca eu eram cam durduliu, fluffy in termeni tehnici, si ma cam temeam sa nu ma lovesc, ma dau eu odata pana in vale si il vad pe Costel cum trece in viteza si se duce pana mai departe, imi zic: Trebuie sa incerc si eu ce o fi asa greu.

Imi iau avant bine direct din fata portii bisericii si imping sania cu o determinare formidabila, “acum ori niciodata mi-am zis” foarte viteaz de altfel, sar pe burta, ajung pe sanie si o iau in viteza la vale.

In momentul ala cum eram aproape la nivelul solului si chiar mergeam cu viteza entuziasmul era la cote maxime, dar deodata sania a inceput sa mearga spre dreapta, iar atunci m-a luat panica, am uitat sa intreb cum carmez cand sunt pe burta!!!!!!!

O iau mai frate in viteza la vale si din instinct pun un piciorul jos si o iau in dreapta, dar eram in viteza.

Il ridic apoi il pun pe celalalt, sania o ia haisa si intru direct intr-un morman de zapada, grizzly is cauta barlog de hibernat.

Toti vin speriati spre mine, ma trag din morman, eu cu zapada peste tot, in urechi, in gulerul de la gat, in gura, toata fata ma ustura de nu mai puteam si toti credeam ca am patit ceva grav.

Ma vad ca ma ridic… si ei incep a rade de isprava mea, iar eu cu moralul la pamant plec acasa.

Ajung in casa cu fata inghetata, papucii uzi, ma vede Mamaia: “vai Mircica, da papucii aia jos mama ca ai sa racesti”, parca am venit cu masina de la dezapeziri, ma dezpacheteaza bunica si simt asa incet o caldura pe fata, parca imi ardea totul, eram acasa.

Bunica ma pune in pat, langa soba si simt miros de ceai de menta, turta dulce, un deliciu al bunicii.

Eu imi ridic picioarele pe soba de teracota galbena, deschid rula unde de multe ori bunica cocea paine sau placinte si nu trec 2-3 minute si adorm.

Asta a fost prima mea experienta de a ma da pe burta cu sania, copilaria e frumoasa!

 

 

0 Comments

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

Log in with your credentials

Forgot your details?